Fiului meu…prima parte

Sonetul CCV

Stiu si-o voiesc; aceasta mi-e ultima viata…

Nu mai renasc de-acuma, caci, iata, te-am gasit.

Deschizi eternitatea: în pacea ei mareata

Se-ncheie ratacirea-mi c-un glorios sfârsit…

Sunt mai batrân ca moartea; nascut mai înainte

Ca stricatoarea-i umbra sa fi intrat în lume.

Am supt nemuritorul sân al iubirii sfinte,

În rând cu Archetipii fara de veac, nici nume…

Da-mi mâna, nu-i nevoie de aripi… O-mbratisare:

Misterioasa carne se face duh în noi;

De dincolo de ceruri se-ntinde-o asteptare,

Perechea cea pierduta sa vie înapoi…

Ce astri, sus, acolo, cad jertfa împlinirii,

Junghiati pentru ospatul de foc al regasirii?

Vasile Voiculescu

Un comentariu la „Fiului meu…prima parte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s